Ma duse spre alte tarmuri un pilot,
De tara-s despartit de marea lata,
Ascult însa porunca peste tot,
Si-n trandafir pic lacrima-mi curata.

S-a stins mireasma care-o risipea;
Culoarea-i azi e spalacitp, rece;
Îl simt uscat si mort în mâna mea,
Semn sters al vesniciei ce nu trece.

Al vesniciei?...Prind un glas fricos
Când mâna mea vrea sa trezeasca floarea.
Ma înpaimânta glasul tenebros,
Profetic, ce-mi asteapta tulburarea.

O, trandafir din amintiri, uscat,
Când vestejit, îti susuri lin misterul,
Simt ca-n petale parc-a frematat
Trecând, în pasul molcom, efemerul.